Autoritățile europene de securitate investighează un val coordonat de amenințări cu bombă care au vizat aviația comercială din continent între 2 și 6 noiembrie 2026, pentru a stabili originea acestora, cu un accent puternic pe implicarea Rusiei.
Analiștii de la Financial Times indică GRU, serviciul militar rus, ca cel mai probabil instigator, deși procesul de atribuire certă rămâne complicat din cauza tehnicilor avansate de anonimizare și a negațiilor oficiale.
Autoritățile consideră incidentele ca parte a războiului cu spectru larg al Rusiei împotriva Europei, utilizând metode de destabilizare care exploatează vulnerabilitățile infrastructurii civile fără a declanșa un răspuns militar direct.
Dificultatea de a stabili autorul real provine din anonimizarea perfectă a surselor și utilizarea unor mijloace tehnice sofisticate, care maschează originea atacurilor, dificultând măsurile de contrabalansare rapidă.
Campania a vizat zeci de avioane prin telefoane și e-mailuri anonime, obligând la aterizări de urgență și deturnări costisitoare, estimate la aproximativ 250.000 de dolari pe zbor, fără a se găsi însă niciun explozibil.
Valul de alerte, desfășurat între marți, 3 noiembrie, și sâmbătă, 6 noiembrie, a vizat nu doar avioane, ci și un vas de croazieră și instituții media, afectând traficul în Polonia, Bulgaria, Italia și Spania, și provocând cercețări la peste 50 de incidente.
Mesajele amenințătoare, transmise prin email și telefon, declarau prezența explozibililor la bord, determinând escorta cu avioane de luptă și închiderea temporară a unor aeroporturi, inclusiv la Praga, unde au fost vizate mai multe curse internaționale.
Deși majoritatea alertelor sunt false, procedurile de securitate obligă autoritățile și companiile aeriene să le trateze ca reale, ceea ce duce la inspecții stricte și costuri enorme, deși rata de succes a atacatorilor este zero.
Experții în securitate aeronautică se reunesc la Bruxelles pentru a găsi măsuri care să gestioneze aceste farse fără a afecta traficul normal, având în vedere că normele stricte de siguranță sunt exact ceea ce exploatează atacatorii.
Doar o grupare, „Statul Masculin” („Male State”), o organizație anti-feministă rusă interzisă, a revendicat o alertă la Fiumicino (Roma) pe 5 noiembrie, iar fondatorul Vladislav Pozdneakov a negat orice implicare a organizației sale pe Telegram.
O altă alertă a fost semnată cu numele lui Mikhail Andropov, care a distribuit un „Mesaj către Occident” asumându-și responsabilitatea și amenințând cu noi atacuri, deși identitatea reală a expeditorilor rămâne necunoscută.
Pe lângă aviație, atacurile hibride au vizat sistemele de refrigerare, rezervorul de sânge al Franței și, pe 6 noiembrie, trei instituții media (RTE, Sky News, Nova TV), iar vicepremierul italian Antonio Tagliani a anunțat că i-au fost furate datele personale pe darknet.
Procesul de evaluare a credibilității amenințărilor impune parcurgerea de către aeronave a celor mai stricte proceduri: aterizare la cel mai apropiat aeroport, parcare departe, inspecții canine și umane, costisitoare din punct de vedere al timpului și al resurselor.
Încălcarea protocoalelor de siguranță și schimbarea rutelor costă nu mai puțin de 250.000 de dolari, iar atacatorii au utilizat multiple conturi anonime din locații geografice disparate și limbi diferite, pentru a masca coordonarea reală a campaniei.
În una dintre alertele către mass-media irlandeză, atacatorii au afirmat că au recrutat cetățeni locali și au folosit dispozitive și conturi compromise, inclusiv ale unor europeni, pentru a-și ascunde identitatea.
Ipotezele variază de la un singur autor cu imitatori la o operațiune de război hibrid a unui actor statal, dar concentrarea geografică și contexte precedente orientează acuzațiile către Rusia, deși și Iranul este activ în spațiul cibernetic european.
Comunitatea de informații europeană susține că Rusia este cea mai probabilă vinovată, invocând motivația, metodele precedente și indiciile criminalistice, chiar dacă nu există dovezi directe până acum, actorul vârstând a testa reziliența și coordonarea autorităților europene.
Campania pare a fi generată de activiști pro-Kremlin, hacktiviști sau indivizi finanțați, cu rolul GRU de a le oferi coordonare sau autorizare; aceștia exploatează vulnerabilitățile civile pentru a submina încrederea în guverne și a perturba viața cotidiană.
Ancheta transfrontalieră continuă, dar stabilirea responsabilității cu probe juridice este un proces minuțios; oficialii europeni evită momentan o acuzație formală, deși sunt convinși de escaladarea campaniilor hibride rusești în 2026.
Unii experți asociază atacurile de pe 5 și 6 noiembrie cu summitul european programat la Dublin pe 9 noiembrie, similar cu cum Germania a acuzat direct Rusia după tentativa de sabotaj de la Leipzig Halle în august.
Anchetatorii au arestat un suspect pe aeroportul Schiphol din Amsterdam pe 5 noiembrie, în cazul unei curse spre Praga, însă acesta a fost eliberat a doua zi, iar avionul a continuat zborul, lăsând originea reală a alertelor nerezolvată.
Moscova a negat orice implicare, dar oficialii continuă să sublinieze natura hibridă și „zona gri” a acestor agresiuni, ieftine de executat și ușor de negat, menite să creeze haos și incertitudine fără a justifica un răspuns armat direct.
Războiul hibrid rusesc s-a intensificat în 2026, cu atacuri kinetice amplificate, dar pe aviația civilă există „linii roșii” de respectat: doborârea intenționată a unui avion ar provoca o reacție militară NATO, motiv pentru care se preferă atacurile psihologice de tip amenințări cu bombă.
Incursiunile recente cu drone în spațiul aerian european și campania din octombrie 2023 din Lituania, când peste 1.500 de instituții de învățământ au fost ținta unor alerte false, sunt văzute ca teste și strategii coordonate de agenții ruși.
Industria aeriană se confruntă cu provocări fără precedent din septembrie 2001 încoace, necesitând revizuirea protocoalelor pentru a evita pierderile masive de resurse financiare și operative fără ca amenințarea reală să fie ignorată.
Chiar dacă milioane de pasageri sunt afectați, costurile directe sunt suportate de liniile aeriene, iar posibilitatea ca pasagerii să obțină despăgubiri este minimă, deși legislația poate prevedea închisoare pe viață pentru cei care transmit intenționat informațiifalse ce pun în pericol siguranța zborurilor.
Rusia utilizează negarea plauzibilă și anonimizarea pentru a crea haos cu costuri minime, în timp ce responsabilitatea juridică rămâne dificil de probat, deși suspectul principal este tot mai mult identificat ca un actor de stat susținând intermediari.
