Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene, Kaja Kallas, și-a exprimat intenția de a fi desemnată emisar special al UE pentru negocierea păcii în Ucraina, argumentând că funcția sa îi conferă legitimitatea pentru această misiune. Cu toate acestea, Kallas a admis că Rusia nu o dorește la masa tratativelor din cauza pozițiilor sale ferme în favoarea Kievului. „Rușii nu mă vor”, a declarat diplomatul, respingând totodată dreptul Rusiei de a influența componența delegației occidentale. „Dar avem noi vreun cuvânt de spus în privința a cine reprezintă Rusia? Nu, nu avem. În realitate, trebuie să avem o echipă puternică”, a afirmat șefa diplomației europene. Kallas a susținut că Moscova nu caută parteneri puternici, ci urmărește să își impună pretențiile maximaliste, o dinamică tipică în negocierile în care o parte încearcă să își slăbească adversarul pentru a obține avantaj. Șefa diplomației europene a reiterat necesitatea unei echipe solide pentru a contrabalansa eforturile Rusiei, respingând ideea ca Moscova să aibă puterea de veto sau influență asupra nominalizărilor europene.
Discursul a fost rostit cu ocazia summitului informal al liderilor UE de la Dublin, unde Kallas a reamintit că acești lideri au numit-o Înalt Reprezentant în iunie 2024, cu conștientizarea explicită că mandatul său de cinci ani va implica negocieri directe cu Moscova. „În iunie 2024, liderii au luat o decizie cu privire la cine va reprezenta [UE] în chestiunile de securitate și politică externă. Și s-a discutat faptul că, în acești cinci ani, vor avea loc negocieri cu rușii”, a explicat Kallas, subliniind caracterul foreseeabl al acestui proces diplomatic. Deși a lăsat deschisă posibilitatea ca liderii să modifice această înțelegere, Kallas a pledat pentru concentrarea energiei pe „lucrurile esențiale” și pe fondul problemelor, mai degrabă decât pe dispute procedurale sau personale.
Kallas a criticat modelul Statelor Unite, care au desemnat doi emisari personali, Steve Witkoff și Jared Kushner, sugérant că UE ar trebui să aleagă o persoană cu un rol instituțional bine definit, conform Tratatului de la Lisabona. În acest model, coordonarea politicii externe revine Înaltului Reprezentant, președintele Consiliului European, Antonio Costa, având un rol de reprezentare similar. Comisia Europeană gestionează aspectele tehnice esențiale pentru procesul diplomatic, inclusiv sancțiunile, finanțarea și procedura de aderare.
Antonio Costa a devenit favorit rapid în concursul informal pentru funcția de trimis special, în timp ce Kallas este percepută la Bruxelles ca o figură controversată, din ce în ce mai marginalizată în discuțiile de nivel înalt. Justificându-și poziția prin principiul unanimității care guvernează politica externă a UE, Kallas a declarat: „Sunt obligată să respect ceea ce spun statele membre... Nu mă reprezint pe mine. Reprezint 27 de țări, așa cum am făcut-o deja de doi ani”.
Față de întrebările care au legat opoziția rusă de originea sa est-europeană, Kallas a susținut că Moscova s-ar opune oricărui partener puternic la masa negocierilor. „Vor să-și impună cererile maximaliste, așa cum au făcut-o întotdeauna”, a afirmat diplomatul. Ea a explicat dinamica negocierilor, unde „îți dorești ca partea cealaltă să fie cât mai slabă posibil”, considerând clar faptul că nu revine Rusiei să decidă componența delegației europene și oferindu-i acesteia o „pârghie” nejustificată dacă i s-ar acorda acest drept.
Subiectul trimisului special a devenit central la Dublin după solicitările Ukrainei și SUA ca Europa să desemneze un singur reprezentant pentru negocierile de pace. Un diplomat de rang înalt a avertizat că dezbaterea privind candidații riscă să „alimenteze diviziunile dintre europeni”, încurajând concentrarea pe mesaj și nu pe persoană. Negocierile au avut loc până în prezent la nivel tehnic, fără claritate asupra rolului exact al trimisului. Kallas a recunoscut că reprezentantul UE nu va putea vorbi în numele Regatului Unit și al Norvegiei, doi susținători cheie ai Ucrainei care nu sunt membri ai Uniunii Europene. La ultima reuniune de la Abu Dhabi au participat oficiali din Franța, Germania, Regatul Unit, Italia, Comisia Europeană, Consiliul European și NATO, subliniind complexitatea mecanismului diplomatic.
