Semne de activitate vulcanică latentă detectate pe Marte

Analize științifice recente indică faptul că Marte nu este o planetă geologic inertă. Noile descoperiri surprind semne de activitate vulcanică latentă pe „Planeta Roșie”, care găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, sugerând potențialul de existență a vieții. Vulcanismul marțian a debutat acum 4,5 miliarde de ani, iar rata de erupție a scăzut semnificat în ultimii doi miliarde de ani. Cu toate acestea, cele mai recente erupții identificate prin datarea lavei au o vechime de câteva zeci de milioane de ani. Daniel Mege, autorul principal al studiului publicat în revista Sciences Advances, a evidențiat această progresie temporală. O echipă internațională de cercetători, coordonată de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale al Academiei de Științe din Rusia, a facilitat integrarea observațiilor geologice cu cele atmosferice. Oamenii de știință sugerează că explorarea directă pe Marte ar fi necesară pentru a studia îndeaproape zona vulcanului Alba Mons. Fisurile din jurul craterului gigant, cu o circumferință de 1.600 de kilometri, sunt datate cu aproximativ un milion de ani în urmă, un interval infim în cronologia geologică. Sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO), parte a misiunii ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA), a măsurat concentrația clorurii de hidrogen în atmosfera marțiană, situată la doi kilometri deasupra fisurilor vulcanice menționate. Prezența clorurii de hidrogen variază sezonier: concentrația atinge maximul în iarna emisferei nordice și scade drastic vara, fenomen atribuit probabil cyclelor de praf și apă. Totuși, cercetătorii au identificat o anomalie: concentrații ridicate de clorură de hidrogen au fost detectate chiar la începutul verii, direct deasupra fisurilor vulcanice de pe Alba Mons. Experții în atmosferă nu au reușit până la prezent să explice această concentrație anomala folosind modelele chimice standard, conform lui Daniel Mege. Specialistul în geologie și planetologie și-a bazat interpretările pe intuiția sa profesională pentru a conecta datele disparate. Pe Terra, sulful este primul gaz vulcanic detectat, urmat de cantități mai mici de clorură de hidrogen. Mege a explicat că acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor. Analiza meteorilor marțieni căzuți pe Terra a revelat că magma de pe Marte este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră. Combinația acestor factori duce la concluzia că a fost detectat un semnal clar al vulcanismului latent. ESA a rezumat constatările afirmând că Marte nu este o planetă moartă în profunzime, ci se află într-o stare de somn geologic. Descoperirea deschide noi perspective privind originea și menținerea vieții pe Marte, o temă centrală în comunitatea științifică. Deși atmosfera marțiană este ostilă vieții terestre datorită temperaturilor scăzute și radiațiilor, condițiile de sub scoarță ar putea fi diferite. Daniel Mege a sugerat că un sistem magmatic declanșează o circulație hidrotermală, cu apă caldă și vapori urcând prin fisuri. Aceste sisteme oferă condiții stabile de temperatură și presiune, independente de atmosferă. Fiind similară compoziția rocilor cu cea terestră, viața ar fi putut apărea pe Marte în câteva milioane de ani, asemenea Pământului. Marea provocare pentru viitor este determinarea dacă această viață a putut evolua și persista până în prezent. Autorul principal al studiului a concluzionat că răspunsul va veni odată cu evoluția timpului.