Republica Moldova reduce numărul copiilor din instituții, orientându-se spre 300 până în 2030

Republica Moldova accelerează procesul de dezinstituționalizare a copiilor din centrele de plasament, înregistrând progrese semnificative în reducerea numărului de copii crescuți în instituții rezidențiale. De la peste 11.000 de copii acum două decenii, cifra a scăzut la aproximativ 300, iar autoritățile își propun ca până în 2030 niciun copil să nu mai crească într-o instituție de plasament.

Procesul de integrare familială este susținut de exemple concrete, precum cazul Elenei Lungu din satul Seliștea Nouă, raionul Călărași, care a devenit asistent parental profesionist pentru un băiețel de nouă luni. Copilul, care prezentă dificultăți majore de dezvoltare inițial, s-a adaptat rapid noului mediu familial.

Asistenții parentali profesioniști joacă un rol crucial în procesul de vindecare și integrare a copiilor traumatizați. Elena Lungu relatează evoluția copilului său adoptiv temporar: „Nu mergea, nu ştia nimic, numai striga, dar cu Doamne-ajută l-am pus pe picioare a început să meargă primii paşi. Era speriat de lumea noastră... Noi am turnat dragoste la rădăcină şi copilul s-a făcut frumos.”

Familia Lungu intenționează să îl adopte oficial pe copil. Prezentul statut al Elenei este cel de asistent parental profesionist pe o perioadă de un an, perioadă care poate fi extinsă conform procedurilor legale în vigoare.

Legătura afectivă dintre asistentul parental și copil devine tot mai puternică. Elena Lungu exprimă dorința de a extinde cercul de adopții: „Nu poţi să nu te ataşez de un suflet care are nevoie de dragoste. Îndemn pe mai mulţi oameni să facă bunătatea aceasta să i-a copii şi să le dea dragoste aşa cum le dă la a lor copii.”

Ioana Vasilachi, profesoară de limba engleză, este un alt exemplu de integrare reușită, devenind tutorea unei fetițe de aproape patru ani, orfană după decesul părinților. Procedurile administrative au fost lungi, dar bucuria oferirii unei familii a compensat eforturile.

Momentele primei întâlniri dintre Ioana Vasilachi și copilul care i-a fost încredințat au fost decisive pentru formarea legăturii părinte-copil. „Eu de atunci am devenit mamă când am văzut-o pe fiica mea când am strâns-o la piept... Acum fac tot posibilul ca să fie copilul meu fericit. Viaţa mea are un sens”, afirmă Voiscachi.

Procedurile de adoptare și tutelă rămân complexe. Ioana Vasilachi pregătește actele pentru a deveni mamă legală, dar subliniază provocările birocratice care pot îngreuna procesul.

Birocrația este semnalată ca o barieră majoră în dobândirea statutului legal al părintelui. Ioana Vasilachi povestește: „Sperăm că o să fie cu timpul mai puţină birocraţie... mi-a luat un an să fac toate documentele. Asta nu e o glumă, se dă un suflet, da omul trebuie să fie verificat din toate părţile.”

Conform Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, o treime dintre copiii din instituțiile rezidențiale sunt cu dizabilități. În Chișinău, 79 de copii aflați în plasament au statut adoptabil, din care șase necesită îngrijiri speciale. Centrul de Plasament și Reabilitare pentru Copii de Vârstă Fragedă din Chișinău, care oferă protecție de la naștere până la șapte ani, înregistrează o scădere a numărului de copii cu statut adoptabil, de la 36 în 2025 la 21 în prezent.

Sergiu Oceretnîi, directorul Centrului de plasament și reabilitare de vârstă fragedă din mun. Chișinău, raportează progresul reintegrării familiale: „În perioada aceasta de 8 - 9 luni de zile au trecut prin serviciul criză reîntegrarea familie cca 58 de copii... majoritatea din ei fie au fost reintegraţi în familia biologică, familie extinsă, casă de tip familie, dar şi asistenţă parentală profesionistă.”

Marina Caproş, șefa Serviciului Criză şi reintegrare familială, definește dezinstituționalizarea ca un proces centrat pe nevoile copilului. „În cazul secţiei criză şi reintegrare familială copilul care este admis în serviciu împreună cu echipa multidisciplinară şi autoritatea tutelară locală şi teritorială lucrăm împreună pentru a fi luate şi a fi găsite cele mai bune soluţii pentru copil.”

Specialiștii analizează fiecare caz în parte pentru a determina soluția optimă, care poate fi revenirea în familia biologică sau extinsă, ori găsirea unei familii care să asigure stabilitate și siguranță.

Centrul gestionează cazuri variate, incluzând abandone de la naștere, decese ale părinților, accidente sau situații de risc precum detenția părinților sau tratamentele psihiatrice. Sergiu Oceretnîi explică: „Avem cazuri de la maternitate în care mama a abandonat de la naştere... Sunt şi copii care vin în situaţii de risc în urma situaţiei mai dificile a unuia din părinţi.”

Sorina Blaş, șefă secție asistență psycho-pedagogică, semnalează o tendință crescută a copiilor cu tulburări din spectrul autismului. Echipa lucrează la formarea dezvoltării complexe, psihologice și logopedice, a copiilor nimeriți din medii nefavorabile.

Autoritățile implementează strategii preventive pentru a evita separarea copilului de familie. Centrul oferă servicii pentru mamele aflate în dificultate și servicii de zi pentru copii mici, permițând părinților fără reședință în Chișinău să își mențină copiii alături.

Cătălina Ciorici, șefă departament social-pedagogic, descrie funcționalitatea centrului maternel: „Avem centrul maternal care oferă mămicilor găzduire pe o perioadă scurtă de timp pentru a-şi depăşi situaţia de dificultate... Totodată mai avem serviciul pentru copii cu vârsta 4 luni - 3 ani, un serviciul de zi care oferă mămicilor... posibilitatea de a-şi îmbunătăţi situaţia economică.”

Asistenții parentali profesioniști oferă un mediu familial peste 1.000 de copii, sistemul beneficiind de implicarea a peste 450 de asistenți. Totuși, identificarea familiilor disponibile pentru preluarea copiilor rămâne o provocare majoră.

Elena Rusu, șeful direcției protecția copilului și familiei din Călărași, explică procesul de potrivire dintre copii și asistenți parentali. În raionul Călărași există 22 de asistenți parentali activi pentru 44 de copii, dintre care 12 au dizabilități severe.

Situatia este particulară pentru copiii mai mari și pentru cei cu dizabilități, care necesită sprijin specializat. Identificarea unor familii capabile să răspundă nevoilor specifice este un obstacol persistent.

Unii copii stau în plasament pe perioade lungi, până la majorat. Elena Rusu menționează: „Avem pe moment şi copii care stau şi de 3-4 ani în plasament... sunt de vârstă mare de 15-16 ani şi continuă studiile... Avem chiar vre-o cinci cazuri pe moment copii au împlinit vârsta de 18 ani, învaţă la colegii, învaţă la universitate, dar în zilele de odihnă revin la asistentul parental profesionist.”

Dezinstituționalizarea implică dezvoltarea serviciilor de sprijin pentru familiile aflate în dificultate pentru a preveni separarea copiilor și servicii de reintegrare familială, lucrându-se individual cu fiecare caz.

Natalia Plagu, ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, a anunțat măsuri proactive: „Extindem şi reţeaua de centre de zi... rem să introducem un moratoriu pentru copiii de la 0 – 6 ani. Dacă un copil de la vârsta de 0-6 ani este abandonat sau este scos din familie, să nu treacă prin centru, să fie plasat imediat într-o altă familie la un asistent parental profesionist.”

Reforma Restart, inițiată acum trei ani, a dus la apariția mai multor centre de zi și la propunerea creării unei locuințe sociale asistate pentru tinerii care împlinesc 18 ani. Această măsură visează să ofere suport persoanelor care nu sunt pregătite pentru independența totală.

Ministrul Plagu a subliniat necesitatea sprijinului continuu: „Vom oferi spații pentru copii, din serviciile noastre care nu au familie, poate chiar începând cu 16 ani sau 18 să fie plasați acolo. Să aibă posibilitatea gratuit să locuiască, să învețe... dar să fie și monitorizați în continuare de către un lucrător social.” Sistemul electronic social ține în vizor peste 65-70 de mii de persoane.

Vasile Coroi, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, confirmă accelerarea procesului de dezinstituționalizare și aprobarea cadrului normativ pentru înființarea serviciilor de locuință socială asistată după vârsta de 18 ani, esențiale pentru susținerea foștilor orfani.

Din cei 337 de copii aflați în centre de plasament, jumătate sunt adolescenți, o categorie dificil de plasat. Ministerul lucrează la introducerea modulului de adopție în sistemul E-Social pentru digitalizarea întregului proces.