Mihai Poiată despre Emil Loteanu: regizorul care cronometra aplauzele și a salvat scena românească

Scenaristul și publicistul Mihai Poiată dezvăluie, într-un interviu pentru Realitatea, detaliile complexe ale personalității lui Emil Loteanu, regizorul celebrului „Tandra și gindasa mea fiara”. Interviul, inclus în seria dedicată celor 90 de ani de la nașterea cineastului, explorează ambițiile artistice, dezamăgirile carierei și dificultățile întâmpinate de Loteanu după revenirea sa la Chișinău. „Eu priveam pentru prima oară un film în limba mea maternă. Eu nici nu admiteam gândul că pot fi produse, realizate filme în limba română sau moldovenească, cum îi ziceam noi pe atunci”, își amintește Poiată, subliniind impactul emoțional al acestei prime experiențe cinematografice în limba sa. Despre personalitatea lui Loteanu, scenaristul precizează că regizorul transforma orice apariție publică într-un adevărat spectacol. „El făcea un spectacol din fiecare apariție a lui în public”, afirmă Poiată, notând că Loteanu era artist chiar și în situații nedelegate direct artei. Când reacțiile publicului nu se aliniau așteptărilor, Loteanu părea profund dezamăgit. Această sensibilitate față de validarea exterioară a contribuit, potrivit lui Poiată, la paradoxul destinului său: un artist renumit care nu se simțea întotdeauna mulțumit de propriile realizări. Poiată abordează și dificultățile cu care s-a confruntat Loteanu la revenirea sa la Chișinău, notând că cinematografia locală suferise de pe urma lipsei de resurse financiare și condiții adecvate pentru lungmetraje. Scenaristul amintește presiunile sistemului sovietic și cenzura pe care regizorul a traversat-o, reușind totuși să își păstreze identitatea artistică. Scenaristul îndeamnă la o redescoperire a moștenirii lui Loteanu, fără a ridica o „icoană” în jurul său. „Nu trebuie să facem nicio icoană din Emil. Atunci când se face icoană, atunci nu mai privim filmele”, spune Poiată, susținând că peliculele regizorului transmit încă lecții vitale despre relația dintre artă, istorie, mit și identitatea culturală. Interviul cu Mihai Poiată completează seria de materiale dedicate aniversării de 90 de ani de la nașterea lui Emil Loteanu, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai cinematografului moldovenesc, alături de dezvăluirile privind proiectul nerealizat „Tandra și gindasa mea fiara” despre violonistul Georges Boulanger.

Mihai Poiată relatează că prima sa întâlnire cu filmografia lui Loteanu a avut loc în 1966, când a vizionat pelicula „Poienile Roșii” la Casa de Cultură din satul Cojușna. Pentru adolescentul de atunci, experiența a fost o revelare, fiindcă vedea pentru prima dată un film realizat în limba română sau, cum o numea pe atunci, moldovenească. Un aspect definitoriu al lui Loteanu era importanța acordată recunoașterii publice. Regizorul urmărea atent reacțiile spectatorilor și „cronometra aplauzele” la premiere, considerându-le un indicator precis al succesului, diferențiat de măsurătorile critice.