Marta Caraion povestește tragedia și supraviețuirea familiei sale în cartea despre Holocaustul din Transnistria

Scriitoarea Marta Caraion, de origine română și stabilită în Elveția, a prezentat recent necesitatea unei examinări sincere a istoriei Holocaustului din România și a importanței păstrării amintirilor legate de războaie, deportări și persecuții politice. Marta Caraion a evidențiat în cadrul interviurilor că, deși s-au făcut cercetări majore asupra evenimentelor din perioada 1941-1981, responsabilitatea regimului condus de Ion Antonescu rămâne parțial acoperită de o memoră colectivă insuficient conștientizată. Într-un interviu realizat pentru Realitatea TV, Marta Caraion a povestit că motivația scrierii volumului a pornit de la nevoia de a transmite propriilor fiice istoria familială a deportării și a exilului, procesul de documentare începând cu mărturia mamei sale, supraviețuitoare a deportării în Transnistria. Autorea a investigat arhive și documente istorice pentru a transforma tragedia familiei sale într-o microistorie încadrată în marea narativă a României și a celui de-al Doilea Război Mondial. «Ideea a fost să înțeleg în detaliu ce, unde, de ce, cum și, într-un fel, să stabilesc un context al acestei povești de familie. Să fac o microhistorie a familiei, pe care să o integrez într-o microistorie a locurilor unde s-au întâmplat aceste evenimente și apoi într-o macrohistorie a războiului și a României în cel de-al Doilea Război Mondial», a explicat Marta Caraion.

Autoarea estimează că regimul Ion Antonescu a fost responsabil de uciderea a sute de mii de evrei și romi, cifrele victimelor evreiești fiind situate între 250.000 și 400.000 de oameni.

Cartea subliniază un aspect profund personal: mama scriitoarei a fost deportată la vârsta de 14 ani, iar Marta Caraion a fost exilată în Elveția la fel de tânără, în 1981, plecând cu impresia unei simple vacanțe, fără să știe că nu se va mai putea întoarce. «A fost o rupere totală între două lumi, între două moduri de a gândi, două moduri de a trăi. Mi-au trebuit câțiva ani ca să realizez, să metabolizez această trecere de la o lume la alta», a mărturisit scriitoarea. În prezent, scriitoarea consideră că Elveția este locul său acasă, dar afirmă că identitatea sa rămâne complexă și că apartenența la mai multe culturi reprezintă, după părerea ei, o formă de bogăție interioară.