Mergi la conținut

«Arta unește oamenii»: artista din Transnistria Daria Ponomarenko despre pictura monumentală și căutarea autenticității

«Arta unește oamenii»: artista din Transnistria Daria Ponomarenko despre pictura monumentală și căutarea autenticității
Artista din Transnistria Daria Ponomarenko a vorbit despre parcursul său creativ, crearea unui triptih biblic de amploare, particularitățile artei monumentale și rolul predării în viața unui autor tânăr.

În vârsta de 26 de ani, artista din Transnistria Daria Ponomarenko, crescută într-o familie creativă, predă astăzi la colegiul de artă, participă la expoziții (inclusiv în Bălți) și creează lucrări picturale de amploare. Într-un interviu pentru publicația „SP”, ea a vorbit despre parcursul său creativ, lucrul la un triptih de trei metri bazat pe un subiect biblic și dificultățile de câștig ale tinerilor artiști.

Ponomarenko a menționat că, în copilărie, a fost un fel de „lider de curte”, inventând jocuri și trasee pentru prieteni. Această abordare ludică a vieții o ajută acum să nu se descurajeze în situații dificile. Artista a crescut într-o familie de profesioniști: atât tatăl, cât și mama au studii artistice. Mama sa, Oxana Ponomarenko, este meșter popular în realizarea gobelinelor și predă la școala de artă pentru copii din Dubossary, pe care Daria a fréquentat-o de asemenea. Fratele ei a devenit arhitect, iar tatăl, în ciuda schimbării activității principale, continuă să se ocupe de artă în timpul liber. Anturajul familiei a fost format predominant din pictori, muzicieni și fotografi, motiv pentru care Daria consideră că probabil nu ar fi putut alege o profesie non-creativă. Sprijinul părinților, care nu au limitat-o doar la desen, i-a permis să experimenteze și să își definească treptat interesele reale. Formarea Dariei a început cu un cerc de artă la vârsta de 5 ani, a continuat la școala de artă din Dubossary cu mama sa și la Casa de Cultură cu artista Tatiana Kurkubet, care lucrează, printre altele, cu gobelinurile. Artista a subliniat influența puternică a pedagogilor asupra copilului la o vârstă fragedă și a menționat că a păstrat relații calde cu mulți dintre profesorii săi. Familia Ponomarenko a fost complet imersată în artă, ceea ce a devenit fundamentul dezvoltării sale.

După ce a absolvit colegiul de artă din Bender, Daria a ezitat între pictură și design, luând în considerare opțiunea de a studia în străinătate, dar în cele din urmă a rămas în regiune, decisă să se dezvolte ca pictoriță. Ulterior, ea a intrat în atelierul de pictură monumentală al Olgei Gorbacenko, a cărei îndrumare a fost determinantă pentru ea. Sub conducerea lui Gorbacenko, Daria a creat o lucrare de curs în tehnica sgraffito în anul patru, iar ulterior și lucrarea de diplomă. Atelierul de pictură monumentală a apărut recent în colegiul ei. În grupa Dariei, doar trei studenți din cea de-a doua promoție au ajuns la susținerea diplomei. Arta monumentală, potrivit Dariei, include tehnici precum mozaicul, vitraliul, fresca și sgraffito. Ea a explicat că sgraffito reprezintă o tehnică de decorare a pereților prin îndepărtarea parțială a straturilor superioare de tencuială multicoloră, iar fresca este pictura pe tencuială proaspătă. Abilitățile de bază au fost dobândite în timpul studiilor, însă artista consideră că pentru a deveni un specialist este necesară o practică îndelungată și studiul materialelor. Procesul de învățare a început cu realizarea de copii ale unor fragmente de opere în tehnicile sgraffito și frescă pentru a stăpâni tehnologia. Lucrările de curs și de diplomă au reprezentat pentru studenți oportunitatea de a-și pune în practică propriile idei cu sprijinul pedagogului. Transferul ideii pe pânză este comparat de Daria cu încercarea de a recrea un vis: imaginea voluminoasă din imaginație necesită adesea o căutare lungă de soluții compoziționale și studiul subiectului în momentul implementării. În creația sa, ea se bazează atât pe imaginație, cât și pe abilități academice, considerând că intuiția singură nu este suficientă pentru crearea unei lucrări puternice. La 18 ani, artista a trecut printr-o criză creativă legată de schimbarea profesorului. Timp de jumătate de an a încercat să se adapteze noilor cerințe, confruntându-se cu critica lucrărilor sale. Cu timpul, Daria a stăpânit noua abordare și a ajuns la concluzia că uneori este necesar să faci pauze pentru a nu pierde motivația principală în pictură. Ea abordează critica selectiv, ascultând doar observațiile fundamentate.

Lucrarea de diplomă a lui Ponomarenko este tripticul „Dansul confuziei”, cu dimensiuni de aproximativ 300 × 180 cm, dedicat imaginii biblice a Salomeei. Alegând între imaginile Judității și ale Salomeei, artista a optat pentru cea din urmă. Daria a fost interesată de personajele negative. Ea a vrut să prezinte-o pe Salomea nu ca pe o eroină fără echivoc perfidă, ci ca pe o personalitate formată de un anumit mediu. Conform Bibliei, la îndemnul mamei sale, Herodias, Salomea a cerut capul lui Ioan Baptistul, care condamna căsătoria Herodiasului cu Irod Antipa. Artista a fost interesată de întrebările legate de vârsta Salomeei, de libertatea ei de alegere și de influența educației asupra acțiunilor sale. În interpretarea lui Ponomarenko, Salomea a crescut într-o lume a manipulărilor. În ciuda valorilor oferite de Ioan, ea a ales partea mamei sale pentru a-și păstra statutul obișnuit și bogăția. Întrebarea centrală a lucrării este limita dintre presiunea circumstanțelor și alegerea personală. În opinia autoarei, Salomea nu a fost doar o pion în mâinile mamei sale; ea a luat decizia fatală singură. Scopul a fost de a arăta omul aflat la răscruce între sentimentul interior de adevăr și teama de a pierde stilul de viață obișnuit. Daria percepe subiectele biblice înainte de toate ca pe niște povești umane, în care fiecare se poate recunoaște în afara contextului religios. Ea a subliniat că interesul ei pentru motivele acțiunilor personajelor nu are scopul de a jigni credincioșii. În procesul de lucru, au venit reprezentanți ai bisericii, care vedeau în Salomea exclusiv un personaj negativ, iar în Ioan Baptistul — un sfânt. Artista a încercat însă să examineze povestea mai larg, prin prisma inegalității, a tentațiilor și a educației. Ea a menționat că este mai ușor să te așteptii la principii atunci când nu te confrunți cu tentații zilnice. În ciuda influenței mediului și a educației, Daria este convinsă că, în final, fiecare își alege singur calea și își asumă responsabilitatea pentru deciziile sale. Imaginea Salomeei a devenit centrală în tripticul amplu „Dansul confuziei”.

Crearea lucrării a ocupat un timp considerabil: căutarea ideii și primele schițe au început cu un an și jumătate sau doi ani înainte de susținerea diplomei. Lucrarea de diplomă a fost o compoziție complet nouă, nelegată de lucrarea de curs anterioară. Prima etapă a inclus o căutare liberă: schițe alb-negru și experimente cu amplasarea figurilor. În arta monumentală, elementul cheie este percepția operei ca un tot unitar, motiv pentru care lucrarea începe cu ideea principală și compoziția generală. Sarcina artistului este de a ghida privirea spectatorului astfel încât acesta să descopere treptat noi detalii și să aprofundeze înțelegerea subiectului. După aprobarea schiței a urmat lucrul cu culoarea, dinamica personajelor și interacțiunea dintre acestea. Pentru a transmite naturalețea mișcărilor au fost utilizați modele, a căror aspect fizic se potrivea cu imaginile concepute. Soluția cromatică a tabloului s-a schimbat deja după aprobarea primei variante. Daria a decis să utilizeze glazurile — straturi subțiri și semitransparente de vopsea pentru a crea un efect de strălucire și profunzime a culorii. Profesorul Olga Gorbachenko a susținut acest experiment riscant în procesul de lucru la diplomă. Sursa de inspirație pentru artistă a fost seria „Epopeea slavă” a lui Alphonse Mucha și lucrările maestrului ucrainean Nikolai Storozhenko. Ea a încercat să se apropie de efectul estetic pe care îl urmărea Storozhenko. Anterior, coordonatorul i-a susținut, de asemenea, lucrarea de curs amplă realizată în tehnica sgraffito, intitulată „Suflările zidurilor, vorbiri nepotice...”. Ponomarenko a subliniat importanța mentorului care ajută studentul să devină un artist independent.

În timpul lucrului la diplomă, pe timpul verii, atelierul a fost deschis, iar procesul a fost observat de diverse persoane — de la angajații poliției până la trecători. Unul dintre vizitatori, un tată cu fiul său, a fost surprins de dimensiunea pânzei, deoarece considera că tablourile ar trebui să fie mici și în rame, pentru a încăpea în bucătărie. Comunicarea cu oamenii îndepărtați de artă trezește în Daria un interes viu datorită imprevizibilității reacțiilor lor. Lucrând la un sgraffito pe peretele exterior al unei clădiri timp de trei săptămâni, artista și-a amintit reacția unei fetițe de cinci ani. Copila i-a spus pur și simplu mamei sale că lucrarea arată frumos. Aceste reacții sincere au ajutat-o pe Daria să realizeze influența picturii monumentale, atunci când arta devine parte a spațiului urban. În vara anului 2026, Daria și-a susținut diploma; lucrările absolvenților au fost expuse în muzeul din Bender timp de o până la două luni. În prezent, pânzele au fost returnate la colegiu, dar așteaptă finalizarea lucrărilor de renovare pentru a fi amplasate corespunzător. Artista și-a exprimat disponibilitatea de a organiza o vizită ghidată a propriilor lucrări pentru oaspeții colegiului.

Daria a participat la concursuri și expoziții în Chișinău și Bălți. Astfel de evenimente îi permit să se simtă parte a comunității creative și să facă cunoștință cu lucrările colegilor. Ea consideră extrem de important schimbul de experiență între tinerii autori. Din cauza oportunităților limitate pentru tinerii artiști din regiunea sa, Daria apreciază în mod special contactele cu colegii din alte părți ale Moldovei. În opinia Ponomarenko, creativitatea trebuie să stea deasupra politicii, deoarece arta este capabilă să是一 unită oamenii, indiferent de orice bariere.

Timp de patru ani, Daria predă la un colegiu de artă local. Studiile finanțate din bugetul de stat au obligat-o să lucreze timp de trei ani, ceea ce îi asigură stabilitatea financiară pentru a-și continua propria creație. După susținerea diplomei, a luat o pauză pentru odihnă și acum se ocupă cu colectarea schițelor și studierea materialelor pentru noi proiecte. Artista a menționat că mulți absolvenți aleg predarea pentru un venit previzibil, observând în același timp o reducere a orelor de curs, ceea ce ar putea indica o scădere a priorității acordate culturii și educației. Este dificil să câștigi pe baza picturii în regiunea ei: pentru multe familii, chiar și o lucrare în valoare de 500 de euro este prea scumpă. Crearea tablourilor necesită costuri de timp și materiale, iar absența unui cumpărător garantat face procesul riscant pentru artist. Succesul financiar vine pentru unii artiști doar la vârsta zrelă, în timp ce alții câștigă încă din tinerețe datorită rețelelor sociale. O abilitate importantă astăzi a devenit capacitatea de a te autopromova și de a găsi un public. În lucrul pe comandă, Daria vede necesitatea unui echilibru: este important să țină cont de dorințele clientului fără a-și pierde propriul limbaj artistic, pentru ca creația să nu se transforme într-un flux de producție. Deoarece se află la începutul drumului său, predarea îi servește drept sprijin, eliberând-o de dependența totală de vânzarea tablourilor.

Daria dorește ca, prin lucrările ei, spectatorul să simtă că nu este singur în această lume. Ea crede că tablourile s-ar putea să nu ofere răspunsuri concrete, dar sunt capabile să aducă liniște, arătând că și alți oameni trec prin experiențe similare. Amintindu-și de vizitele la expoziții, ea a remarcat că, dintre numeroase lucrări, doar una poate atinge brusc spectatorul atât de puternic încât să rămână în memorie pentru mult timp. Asemenea opere devin punctul de plecare pentru noi sentimente și înțelegeri. Acest sentiment îl compară cu citirea a câteva rânduri dintr-o carte care formulează exact gândurile vechi ale cititorului. Scopul Dariei este de a crea lucrări lângă care omul să poată „expira” și să vadă exprimat ceea ce simțea de mult timp, dar pe care nu l-a putut pune în cuvinte. Artista consideră că chiar și în cele mai grele situații de viață se poate găsi frumusețea. La baza tuturor, în opinia ei, stă iubirea omului față de alt om și față de lumea înconjurătoare. Tocmai aceste sentimente dorește Daria să lase în oameni după ce aceștia intră în contact cu creația ei.

Surse

Categorii:
Cultura
Vreau să primesc știri pe email