Ungaria publică arhivele secrete ale Securității: peste 50.000 de nume de foști informatori dezvăluite

O anchetă publicată de jurnalistul maghiar Szabolcs Panyi susține că fostul premier Miklós Nemeth a primit în 1990 trei rapoarte de informator atribuite lui Viktor Orbán, care ar fi surprins opinii despre colegii de armată. Nemeth declară că, deși nu a putut verifica sursa documentelor, era conștient că le-a recunoscut scrisul și semnătura lui Orbán.

Documentele, presumed scrise de Orbán în timpul serviciului militar obligatoriu (1981-1982), conțineau informații despre pozițiile politice, religioase și orientările sexuale ale camarazilor de la Zalaegerszeg. Conform investigatiei, Orbán ar fi furnizat autorităților comuniste detalii despre comportamentul și credințele colegilor săi, sub formă de rapoarte operative. Nemeth recunoaște limitele probatoriului, afirmând că nu a autentizat oficial documentele, dar a considerat clară originea lor. Nu a păstrat copii și a returnat hârtiile responsabilului de securitate.

Dosarele originale au dispărut ulterior din seiful lui Géza Szefan, fostul șef al contra-inteligentei militare (KBH). Locul actual al acestor documente este necunoscut, Szefan decedând în 2009. Un reprezentant al lui Viktor Orbán a catalogat acuzațiile drept false. Premergul anterior a negat orice colaborare activă, afirmând că a refuzat recrutarea. Contextul dezvăluirilor coincide cu publicarea listei de informatori a poliției secrete din perioada comunistă, care include între 50.000 și 60.000 de nume. Detaliile din 9.000 de dosare suplimentare vor fi publicate în februarie 2027. Viktor Orbán a explicat că a refuzat să colaboreze cu serviciile secrete. A susținut că a fost vizat, alături de familie și parteneri, de supraveghere operativă și informatori, nu că ar fi fost informat. Publicarea listelor de informatori în Ungaria, proces în curs de desfășurare cu date noi programate pentru 2027, stă la baza acestei reclasificări a evenimentelor. Listele cuprind deși sute de mii de potențiali colaboratori, prezența numelui nu echivalează automat cu o crimă politică activă, ci poate include și persoane șantajatate sau cu tentative de recrutare eșuate.

Miklos Nemeth, ultimul premier comunist al Ungariei, afirmă că a citit personal trei rapoarte de informator atribuite lui Viktor Orban, referitoare la colegii săi de armată din timpul serviciului militar obligatoriu, relatează site-ul vsquare.org. Într-o declarație semnată și depusă la arhivele securității statului din Ungaria, Nemeth susține că ministrul apărării i-a arătat documentele cu puțin timp înainte de primele alegeri parlamentare libere din țară, din 1990.

Ungaria a făcut publice zeci de mii de dosare ale poliției secrete din perioada comunistă pe 4 noiembrie, rupând astfel tradiția deceniilor de acces restricționat și obstrucție politică. Acest demers a venit la o zi după ce fostul prim-ministru Viktor Orban și aliații săi din politică și mass-media au emis o serie de dezmințiri ca reacție la acuzația ultimului premier comunist al Ungariei care susține că a citit personal trei rapoarte atribuite lui Orban despre colegii săi de armată.

Materialul accesibil acum provine de la aparatul securității de stat al dictaturii comuniste din Ungaria, descris oficial ca sistem socialist. Acesta include registre de recrutare, fișe de evidență și înregistrări recuperate de pe benzi magnetice, care sunt acum disponibile într-o bază de date online ce poate fi accesată fără a fi necesară înregistrarea celui care vrea să o consulte. În documente sunt identificate aproximativ 50.000-60.000 de persoane, iar dosare suplimentare de recrutare urmează să fie publicate până la 25 februarie 2027. În prezent, este vorba doar despre o deschidere parțială a arhivelor poliției secrete comuniste, nu despre o publicare completă a dosarelor serviciilor de informații din Ungaria. Materialul se concentrează pe direcția III/III a Ministerului de Interne, responsabilă de reprimarea opoziției politice interne, deși include și câteva înregistrări legate de contrainformațiile civile și militare. Guvernul prim-ministrului Peter Magyar a exclus în mod explicit dosarele serviciilor de informații externe din primul set dezvăluit, invocând interese de securitate națională de actualitate. Prin urmare, această primă publicare nu ar trebui confundată cu un acces nelimitat la arhivele tuturor serviciilor de informații civile și militare. Baza de date este, de asemenea, incompletă deoarece ofițerii securității de stat comuniste au distrus cantități mari de dosare în timp ce regimul se destrăma în 1989, încercând să șteargă dovezi compromițătoare și să ascundă identitatea informatorilor importanți. Alte dosare, inclusiv materiale despre liderii opoziției, au fost sustrase din custodia oficială, ridicând temeri că ar putea fi folosite ulterior pentru șantaj. Cu toate acestea, este cea mai cuprinzătoare și accesibilă bază de date de până acum referitoare la persoanele înregistrate ca informatori - sau, în limbaj cotidian, turnători din era comunistă.

Publicarea vine în urma unei legi adoptate de guvernul Magyar pentru a lărgi accesul și a confrunta un capitol neîncheiat al tranziției democratice din Ungaria: modul în care aparatul de securitate comunist a pătruns în societate și ce s-a întâmplat cu rețelele sale după 1989.

Anterior, în anii în care s-a aflat la putere, majoritatea parlamentară Fidesz–KDNP a lui Viktor Orban a blocat în mod repetat tentativele de deconspirare. În februarie 2025, partidul ecologist de opoziție LMP a declarat că își depune propunerea pentru a 30-a oară, după respingeri succesive pe parcursul ultimilor 15 ani. Obstrucția a mers până acolo încât a împiedicat adesea chiar și propunerile de a ajunge în dezbatere parlamentară. Guvernul Orban nu a explicat niciodată clar de ce a blocat publicarea dosarelor din era comunistă, deși militase pentru deconspirare în timp ce se afla în opoziție, în anii 1990.

Pe 3 noiembrie, cu o zi înainte de deschiderea bazei de date, Orban a publicat documente din era comunistă referitoare la el și la soția sa, Aniko Levai. El a reiterat că autoritățile au încercat să îl recruteze în anii 1980, la începutul serviciului său militar obligatoriu, dar că a refuzat. El a declarat că autoritățile comuniste i-au pus ulterior pe el, pe soția sa și pe alți activiști din opoziție sub supraveghere, folosind informatori și instalând tehnică de ascultare la locurile lor de muncă și acasă. La data de 30 martie 2026, Nemeth descrie o întâlnire care a avut loc cu puțin timp înainte de primele alegeri parlamentare libere din Ungaria, din martie 1990. El susține că ministrul apărării de la acea vreme, Ferenc Karpati, i-a înmânat trei rapoarte originale de informator, scrise de mână și semnate, atribuite lui Orban. Conform lui Nemeth, acestea conțineau observații despre colegii de armată ai lui Orban din timpul serviciului militar de la Zalaegerszeg, inclusiv despre comportamentul și orientările lor politice, sexuale și religioase. Nemeth recunoaște, de asemenea, limitele informațiilor sale. El spune că nu a putut verifica identitatea autorului și nici nu a putut autentifica scrisul de mână și semnătura, deși a crezut că le recunoaște. I-a restituit hârtiile lui Karpati și nu a reținut nicio copie.

Cu câteva luni înainte de moartea lui Karpati din 2013, Nemeth l-a întrebat ce se întâmplase cu hârtiile. Potrivit lui Nemeth, Karpati i-a spus că acestea erau la Geza Stefan, conducătorul Oficiului de Securitate Militară din Ungaria (KBH), succesorul serviciului de contrainformații militare din era comunistă. Stefan, fost ofițer de contrainformații militare comuniste, fusese instruit la Moscova de către KGB și era cunoscut că adunase o colecție impresionantă de documente compromițătoare despre elita politică, de afaceri și din structurile de aplicare a legii din Ungaria. Investigația examinează, de asemenea, dispariția documentelor din seiful lui Stefan în ziua următoare morții acestuia, în 2009. Locul în care se află acea colecție privată, care ar fi putut include dosarele Orban, rămâne necunoscut.

Alte documente care s-au păstrat nu clarifică această acuzație. În 2015, săptămânalul maghiar HVG a publicat o fișă de evidență a contrainformațiilor militare care îl identifica pe Orban ca și „contact social” în timpul serviciului său militar din 1981–1982. Publicația a subliniat că fișa nu dovedea, prin ea însăși, colaborarea și nici nu stabilea că acesta ar fi depus rapoarte.

Rolul lui Miklos Nemeth în istoria Ungariei oferă o semnificație deosebită relatării sale. Economist și tehnocrat care a avansat în cadrul partidului comunist aflat la putere, el a devenit prim-ministru în 1988 și a condus guvernul pe parcursul desființării negociate a regimului cu partid unic. Mandatul său a cuprins proclamarea Republicii Ungare în octombrie 1989 și primele alegeri parlamentare libere din primăvara următoare. În mai 1990, el a predat puterea guvernului ales democratic al lui Jozsef Antall. Guvernul lui Nemeth a luat, de asemenea, decizia majoră din septembrie 1989 de a permite refugiaților din Germania de Est să părăsească Ungaria prin Austria. Această deschidere a contribuit la subminarea restricțiilor de circulație din blocul comunist și a devenit un episod definitoriu în perioada premergătoare căderii Zidului Berlinului și prăbușirii regimului comunist din Europa Centrală. După ce a părăsit funcția, Nemeth s-a mutat la Londra, unde a lucrat ca vicepreședinte al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) din aprilie 1991 până în mai 2000. Ulterior, el a invocat restricțiile asociate cu acel loc de muncă pentru a-și explica reținerea îndelungată de a vorbi public despre politica maghiară. Într-un interviu din 2020 acordat publicației 24.hu, el a declarat că semnase o declarație prin care se angaja să nu comenteze politica din Ungaria pe durata angajării sale la bancă. Acel angajament motivează tăcerea sa publică din cea mai mare parte a anilor 1990, inclusiv pentru faptul că nu a dezvăluit ce își amintea despre presupusele rapoarte ale lui Orban. Până când Nemeth a părăsit banca, Orban - care a devenit pentru prima dată prim-ministru în 1998 - era deja în funcție. În ultimii ani, Nemeth aștepta, după cum a declarat, modificările legislative care să permită ca materialele aflate în posesia sa să fie făcute publice. El a depus atât o serie de dosare din era comunistă, cât și declarația sa la un avocat în luna martie, depunându-le apoi la Arhivele Istorice ale Securității de Stat din Ungaria (ABTL) în septembrie, după adoptarea legislației guvernului Magyar privind extinderea deconspirării. Oficiali ai arhivelor și istoricul Janos M. Rainer au participat la predarea documentelor.

În contextul deschiderii accesului la arhivele fostei poliții secrete comuniste, Miklos Nemeth, ultimul premier comunist al Ungariei, susține că a avut cunoștință de trei rapoarte atribuite lui Viktor Orbán. Conform acestor documente, fostul prim-ministru ar fi oferit informații despre colegii săi de armată. Orban a respins acuzațiile, afirmând că a refuzat colaborarea cu serviciile secrete comuniste. Într-o declarație datată 30 martie 2026, Nemeth relatează o întâlnire din primăvara anului 1990, cu ministru apărării Ferenc Karpati. Acesta i-ar fi prezentat trei documente mâne și semnate, atribuite lui Viktor Orbán. Rapoartele conțineau informații despre militarii alături de care Orbán își făcuse serviciul militar obligatoriu la Zalaegerszeg (1981-1982), inclusiv observații despre comportamentul, orientările politice, religioase și sexale ale colegilor săi. Nemeth recunoaște totuși că nu a putut confirma autenticitatea documentelor. Deși a crezut că recunoaște scrisul și semnătura lui Orbán, nu a putut verifica sursa redactării și nu a păstrat copii, înapoiind documentele ministrului apărării. Înainte de decesul său în 2013, Karpati i-ar fi spus lui Nemeth că documentele ajunseseră la Geza Stefan, fostul șef al Oficiului de Securitate Militar, instruit de KGB. Dosarele lui Stefan, care includeau informații despre persoane influente, ar fi conținut și rapoartele despre Orbán, dar multe dintre ele au dispărut după moartea lui Stefan, în 2009. Viktor Orbán a reacționat la acuzații prin publicarea unor documente din perioada comunistă referitoare la el și la soția sa, Aniko Levai. Fostul premier susține că serviciile secrete au încercat să îl recruteze în timpul stagiului militar, dar a refuzat. El afirmă că autoritățile comuniste l-au supravegheat continuu, atât pe el, cât și pe familia sa, precum și pe alți membri ai opoziției, prin informatori și dispozitive de ascultare instalate în locuințe și la locul de muncă. Aceste dezvăluiri apar pe fondul deschiderii arhivelor Securității în Ungaria, începută pe 4 noiembrie, care oferă acces public la zeci de mii de dosare după mai bine de trei decenii de restricții. Printre alte documente istorice care îl vizează pe Orbán se numără o fișă a contrainformațiilor militare din 2015, publicată de revista HVG, unde acesta apare menționat ca „contact social”.