România a câștigat definitiv procesul Roșia Montană; Gabriel Resources a pierdut ultima cale de atac

Avocata și arbitrul internațional Crenguța Leaua a explicat că faza de fond a procesului a condus la acordarea a aproximativ 10 milioane de dolari pentru cheltuielile de judecată, pe care investitorul trebuie să le plătească statului român. În schimb, pentru procedura de anulare, tribunalul a decis ca fiecare dintre părți să suporte costurile, acestea fiind împărțite egal.

Decizia a fost salutată de președintele României, Nicușor Dan, care a declarat că aceasta închide ultima cale de atac și scutește țara de plata despăgubirilor de aproximativ 6,5 miliarde de dolari. În declarația sa, șeful statului român a afirmat că proiectul Roșia Montană a fost „profund ilegal” și a reprezentat „o încercare de a distruge iremediabil mediul natural și patrimoniul național, parte a patrimoniului UNESCO, printr-o uriașă afacere de corupție”.

Planul de exploatare prevedea utilizarea unei tehnologii bazate pe cianuri, amenajarea a patru cariere deschise și construirea unui iaz de decantare pentru deșeurile de extracție, ceea ce ar fi implicat intervenții majore asupra peisajului, inclusiv distrugerea unor masive muntoase și afectarea unor galerii miniere romane.

Litigiul are rădăcini în anii ’90, când Gabriel Resources a intrat în proiectul de exploatare a aurului din Munții Apuseni într-un parteneriat cu statul român, perioadă marcată ulterior de controverse privind folosirea cianurilor, dispute legate de patrimoniul arheologic, proteste de amploare și decizii politice contradictorii. Investiția a debutat cu un program de foraje pentru explorări în zona Roșia Montană, devenind unul dintre cele mai controversate proiecte miniere din România postcomunistă. În cadrul proiectului a fost înființată societatea Euro Gold Resources, unde Gabriel Resources deținea 80% din participații, iar statul român era reprezentat prin compania Minvest. Această entitate a devenit ulterior Roșia Montană Gold Corporation (RMGC). Opoziția publică a început în 2002, fiind însoțită de un program de strămutare prin care compania a achiziționat proprietăți în zona proiectului. Calea dezvoltării proiectului a fost deschisă prin licența de exploatare nr. 47/1999, emisă către Minvest cu RMGC ca companie afiliată, în urma adoptării Legii minelor din 1998. Planul RMGC presupunea exploatarea aurului și argintului prin utilizarea cianurilor și amenajarea unui iaz de decantare în zona Corna, însă proiectul a fost contestat de localnici și organizații de mediu odată cu începerea cercetărilor arheologice. În septembrie, Ministerul Mediului a suspendat procedura de evaluare a raportului privind impactul asupra mediului, blocând proiectul, în ciuda susținerilor Gabriel Resources privind îndeplinirea condițiilor pentru aprobări. Un proiect de lege specială propus de guvernul condus de Victor Ponta pentru a facilita exploatarea a declanșat unele dintre cele mai importante mișcări civice de după 1989, cu proteste masive în București și alte orașe. Inițiativa legislativă a fost ulterior respinsă de Senat în noiembrie și de Camera Deputaților în iunie 2014. Blocajul politic a fost interpretat de Gabriel Resources ca o obstrucționare a investiției, în timp ce pentru societatea civilă a reprezentat o victorie. Procedura de anulare, desfășurată între iulie 2024 și noiembrie 2026, a inclus memorii scrise și audieri, Gabriel Resources invocând probleme de independență și imparțialitate a arbitrilor și solicitând suspendarea plății cheltuielilor datorate României. Cronologia procedurii a inclus depunerea memoriului de anulare de către Gabriel Resources în aprilie, urmată de răspunsul României în iulie și ulterior alte schimburi de argumente juridice. Pe 25 aprilie 2025, comitetul a confirmat încetarea suspendării executării hotărârii arbitrale.

Includearea peisajului minier pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 2021 a fost un alt punct de dispută; compania a susținut că acest lucru compromite proiectul, însă tribunalul a stabilit că zonele respective beneficiau deja de protecție națională, iar unele certificate de descărcare arheologică fuseseră anulate în instanță. Motivarea deciziei a indicat absența unei acțiuni concertate a autorităților împotriva investiției, precizând că proiectul nu obținuse toate documentele necesare, inclusiv acordul de mediu, iar dificultățile sociale, culturale și de mediu nu puteau fi imputate unei singure părți.

Prin hotărârea din martie 2024, tribunalul a stabilit că România nu a încălcat obligațiile tratatelor, obligând companiile să ramburseze aproximativ 10 milioane de dolari pentru cheltuielile de arbitraj și reprezentare ale statului, plus dobânzi.

În mod separat de arbitrajul internațional, Agenția Națională pentru Resurse Minerale a respins solicitarea RMGC de prelungire a licenței de exploatare, decizie contestată ulterior de companie în instanțele românești. Acest demers privind licența de exploatare este distinct de procesul pentru despăgubiri. Statul român a început recuperarea efectivă a cheltuielilor, ANAF anunțând pe 23 decembrie 2025 demararea executării silite a acțiunilor deținute de Gabriel Resources la RMGC pentru recuperarea a 46.779.769 de lei.

Victoria României înseamnă că statul nu va plăti despăgubirile de 6,5 miliarde de dolari cerute de investitori, în timp ce ANAF a început deja executarea silită pentru recuperarea a 46,78 milioane de lei din suma de aproximativ 10 milioane de dolari datorată de companie.