NATO elaborează planuri de atac în adâncul Rusiei pentru descurajare

NATO elaborează planuri detaliate de apărare care prevăd lovituri asupra unor ținte situate în interiorul Federației Ruse, în eventualitatea unui atac al Moscovei asupra teritoriului Alianței. Conform unui raport al Wall Street Journal, citat de Kyiv Post și Mediafax, obiectivele vizate includ bazele militare, rețelele de aprovizionare și instalațiile industriale care susțin operațiunile armatei ruse. Această abordare strategică reflectă lecțiile desprinse din războiul din Ucraina și reprezintă o schimbare majoră față de doctrina defensivă tradițională.

Noua strategie este dezvoltată sub coordonarea generalului american Alexus Grynkewich, comandantul suprem al forțelor aliate NATO în Europa. Grynkewich a prezentat această abordare, numită „teoria victoriei”, la o conferință de securitate la Varșovia. Potrivit acestei teorii, NATO nu trebuie să se limiteze la oprirea trupelor inamice la granițe, ci trebuie să oprească inițial atacul și ulterior să reducă capacitatea adversarului de a continua operațiunile militare. Aceasta implică lovirea simultană a forțelor de pe front și a rețelelor care le aprovizionează și le sprijină.

Generalul-maior polonez Ireneusz Nowak, intervievat de Wall Street Journal, a subliniat că NATO ar trebui să poată ataca baza militaro-industrială a Rusiei. El a descris loviturile de precizie în adâncul teritoriului rusesc drept un instrument esențial de descurajare. Nowak a apreciat că, dacă Ucraina ar fi avut aceste capacități la începutul invaziei, războiul nu ar fi ajuns la lupte poziționale prelungite. „Pentru a fi credibili, trebuie să avem aceste capacități”, a declarat generalul, adăugând că mesajul trebuie să fie clar: Rusia nu trebuie să considere acțiuni împotriva Alianței fără riscul unui răspuns sever pe teritoriul său.

Planurile prevăd atacuri împotriva obiectivelor situate la distanțe cuprinse între aproximativ 150 de kilometri și câteva mii de kilometri în spatele liniei frontului. Se va utiliza o varietate de sisteme, inclusiv rachete de precizie mai ieftine, drone și rachete de croazieră precum Tomahawk, ATACMS, Storm Shadow, SCALP și Taurus. De asemenea, se lucrează la dezvoltarea unor rachete de croazieră cu costuri reduse; cercetătorul Fabian Hoffmann de la Institutul Norvegian pentru Studii de Apărare a menționat că 20 de producători europeni colaborează la cel puțin 48 de proiecte de acest tip.

Strategia de atac asupra unor obiective militare și economice din interiorul Rusiei este deja aplicată de Ucraina, care folosește rachete cu rază lungă de acțiune, inclusiv racheta de croazieră Flamingo, dezvoltată intern. Totuși, ramană neclar dacă liderii europeni vor aproba efectiv astfel de operațiuni într-un eventual conflict. Nico Lange, un fost oficial de rang înalt al Ministerului German al Apărării, a observat o diferență semnificativă între planificarea militară, care include lovituri ofensive, și abordarea politică europeană, care asociază apărarea mai degrabă cu măsuri defensive precum barierele sau un „zid al dronelor”.