Istoria încercărilor de a crea „supraomul”: De la experimentele sovietice cu hibrizi om-maimuță la mitul super-soldaților

Conceptul de „supraomul” (Übermensch), propus inițial de Nietzsche, a fost interpretat și urmărit în diverse moduri de-a lungul timpului: de la promisiunile Troțkismului de a ridica omul de rând la nivelul marilor gânditori, până la obsesia naziștilor pentru puritatea rasială sau viziunea contemporană a consumerismului, unde idealul este reprezentat de clientul perfect.

În anii '20, o efervescență creatoare a condus la percepția că omul este o mașinărie care poate fi reparată sau îmbunătățită. În această perioadă, scriitorul ceh Karel Čapek a introdus termenul de „robot” în piesa „R.U.R.” (1920), descriind oameni artificiali creați pentru muncă, care în final se revoltă împotriva creatorilor lor.

Paralel cu literatura, medicina a explorat metode controversate de întinerire. Chirurgul Serge Voronoff a realizat grefe de glande de cimpanzeu și babuin pentru bărbați bogați, în timp ce în Uniunea Sovietică, liderii epuizați ai revoluției erau subiectul unor obsesii privind rezistența corpului. Vladimir Rozanov a solicitat maimuțe pentru transplanturi de glande, iar Aleksandr Bogdanov a fondat un institut de transfuzii sanguine, murind în 1928 după un experiment pe sine însuși.

Cea mai radicală încercare de hibridizare a fost condusă de biologul rus Ilia Ivanov, pionier al inseminării artificiale. Finanțat de statul sovietic cu 10.000 de dolari și susținut de Nikolai Gorbunov, Ivanov a încercat să demonstreze superioritatea materialismului bolșevic prin crearea unui hibrid om-maimuță, considerând că un astfel de rezultat ar fi fost lovitura finală dată religiei.

În 1927, Ivanov a desfășurat experimente în Conakry, Guineea Franceză, unde a inseminat femele de cimpanzeu cu spermă umană. Ulterior, a încercat să obțină permisiunea de a insemina femei africane cu spermă de cimpanzeu, însă a fost refuzat de guvernatorul francez. Nicio femelă de cimpanzeu nu a rămas gravidă, biologia fiind obstacleul principal datorită diferenței de cromozomi și a distanței evolutive.

După întoarcerea în Uniunea Sovietică, la Suhumi, o comisie a aprobat în 1929 continuarea experimentelor, inclusiv inseminarea voluntare umane cu spermă de maimuță. Totuși, singurul mascul potrivit, un urangutan numit Tarzan, a murit înainte de începerea procedurilor. În decembrie 1930, Ilia Ivanov a fost arestat în cadrul epurărilor staliniste și a murit în exil la Alma-Ata în 1932.

Deși arhivele nu confirmă existența unor hibrizi, au apărut ulterior mituri și legende urbane, inclusiv afirmații din presa britanică în 2005, conform cărora Stalin ar fi dorit o armată de super-soldați om-maimuță. În realitate, aceste povești reprezintă folclor colonial sau conspirații, masca faptul că obsesia pentru „omul nou” a fost o tentație sistematică a epocii, aprobată oficial prin procese-verbale și comisii.