Estimările meteorologice pentru iarna 2026–2027 indică posibilitatea unei ierni mai calde decât în mod obișnuit în cea mai mare parte a Europei, în special în vestul și centrul continentului, potrivit celor mai recente tendințe ale modelelor sezoniere ale Centrului European pentru Prognoze Meteorologice pe Termen Mediu (ECMWF).
Fenomenul El Niño, care se află într-un proces de intensificare și este estimat să atingă intensitatea maximă în jurul lunii decembrie 2026, reprezintă un factor climatic major ce poate influența circulația atmosferică la scară globală, deși efectele sale specifice asupra vremii europene rămân indirecte și dificil de predicat cu precizie.
În nordul și nord-estul Europei, evoluția climatică ar putea diverge de trendul general, fiind posibilă apariția unor episoade de iarnă autentică, cu temperaturi scăzute și precipitații sub formă de ninsoare, datorită modificărilor în circulația atmosferică și presiunea din regiunile polare.
Pentru România, tendința generală indicată de estimările sezoniere este spre o iarnă mai caldă decât media climatologică, cu posibila reducere a cantităților de zăpadă. Circulația predominantă dinspre vest și sud-vest ar putea aduce periodic mase de aer mai blânde și umede, favorizând precipitațiile lichide în regiunile joase.
Perspectiva unei ierni mai blânde nu exclude posibilitatea pătrunderilor temporare de aer rece dinspre nord și nord-est, care pot provoca scăderi bruște de temperatură, precipitații mixte, ninsori și chiar viscol. Deși stratul de zăpadă ar putea fi mai puțin persistent în zonele joase, regiunile montane vor continua să beneficieze de condiții favorabile pentru acumularea acestuia.
Iarna 2026–2027 se conturează astfel ca un sezon dominant prin temperaturi peste mediile climatologice, dar marcat de diferențe regionale semnificative și posibile perioade de vreme severă. Rolul crucial în determinarea caracterului acestui anotimp îl vor avea atât influența El Niño, cât și evoluția vortexului polar și modificările circulației atmosferice.
Experții subliniază că prognozele sezoniare reflectă tendințe și probabilități statistice, nu evoluția exactă a vremii la nivel săptămânal. Prin urmare, chiar și într-o iarnă clasificată ca blândă la nivel global, episoadele locale de ger, ninsoare abundentă și viscol rămân evenimente posibile.
Contextul climatic al iernii 2026-2027 este precedat de recorduri termice semnificative înainte de începerea sezonului: octombrie 2026 a fost cea mai caldă lună octombrie înregistrată vreodată la nivel global, cu o temperatură medie de 15,35°C (cu 0,90°C peste media 1991-2020) și un decalaj de 1,75°C față de nivelul preindustrial.
Pe plan regional, octombrie 2026 a înregistrat în Europa o temperatură medie de 11,08°C, cu 1,49°C peste media istorică, clasându-l ca al doilea cel mai cald octombrie din istorie (după 2022), consolidând tendința de încălzire continuă confirmată de datele ERA5.
