Președintele Israelului, Isaac Herzog, l-a desemnat oficial pe Gadi Eisenkot, fost șef al Statului Major General și lider al Opoziției Sioniste, să încerce formarea noului guvern. Eisenkot are la dispoziție un termen de 28 de zile pentru misiune, perioadă care poate fi prelungită cu 14 zile. Șansele lui Eisenkot de a forma un guvern majoritar sunt considerate limitate. Deoarece niciun partid nu a obținut majoritatea absolută de 61 de mandate în Knessetul de 120 de locuri, formarea executivului va necesita negocieri complexe cu diverse fracțiuni parlamentare. Analizând situația politică, este puțin probabil ca Eisenkot, în vârstă de 66 de ani, să poată forma un guvern majoritar similar cu cele suținute de Netanyahu pentru agenda sa de dreapta. Impasul alegerilor din octombrie necesită o largă concertare.
Pentru a aduce coaliția la majoritatea necesară, Eisenkot va trebui probabil să obțină sprijinul cel puțin unuia dintre partidele ultraortodoxe (Shas sau Iudaismul Unit al Torei), care au fost aliați tradiționali ai lui Netanyahu. De asemenea, va trebui să convingă partidele din propria coaliție, deși unele dintre acestea se opun explicit participării partidelor arabe la guvernare. Orice sprijin din partea Partidului Iudaismului Unit al Torei (Yahadut HaTorah), care a refuzat să îl recomande pe Netanyahu, ar putea fi condiționat de menținerea statutului de excelență și a protecției de facto a tinerilor ultraortodocși față de serviciul militar obligatoriu. Participarea partidelor arabe la guvernare ar putea fi negociată prin angajamentul lui Eisenkot de a combate valul de infracțiuni violente împotriva comunităților palestiniene din Israel, o problemă critică ridicată de aceste formațiuni. Cu toate acestea, Aida Touma-Sliman, deputată Hadash din Lista Comună, a remarcat că evoluțiile recente sugerează că Eisenkot nu intenționează să se bazeze exclusiv pe votul cetățenilor israelieni de etnie palestiniană pentru a asigura majoritatea. Potrivit sursei, Eisenkot pare mai dispus să facă compromisuri cu partidele religioase ultraortodoxe, în special pe tema legii privind recrutarea militară, decât să riște eticheta de a fi dependent de sprijinul partidelor arabe.
O provocare majoră pentru noul prim-ministru va fi imaginea Israelului în Statele Unite. Reputația țării a atins un minim istoric în rândul opiniei publice americane din cauza războiului din Gaza și a implicării regionale, ceea ce afectează relația bilaterală. Relația dintre Donald Trump și Benjamin Netanyahu a arătat semne de deteriorare în ultimele luni. În ajunul alegerilor de jumătate de mandat din SUA, Trump a anunțat întreruperea pachetului de ajutor militar anual în valoare de 3,8 miliarde de dolari pentru Israel. Această decizie a coincis cu pierderile istorice suferite de Partidul Republican. Non obstante acest context, Trump și-a exprimat clar preferința pentru Netanyahu la începutul lunii octombrie, oferindu-i „susținerea sa completă și totală” și numindu-l un „mare prim-ministru războinic”. El a avertizat că oricare alt lider ar fi „liderul greșit” în fața amenințării Iranului. În contrast cu rivalul său, Eisenkot pare să se bucure de sprijinul majorității israelienilor. Fiind o figură percepută ca mai autentică și mai aproape de realitatea cetățenilor decât familia elitistă a lui Netanyahu, Eisenkot proiectează o imagine de normalitate și respect al regulilor.
Gadi Eisenkot s-a născut pe 19 mai 1960 în Tiberias, fiind al doilea dintre cei nouă copii ai unui tată originar din Marrakesh și o mamă din Casablanca. A crescut la Eilat, într-un context modest, diferență notabilă față de fundalul privilegiat al lui Netanyahu. După ce s-a înrolat în Brigada Golani în 1978, Eisenkot a avut o carieră militară de 40 de ani, culminând cu funcția de Șef al Statului Major între 2015 și 2019, un mandat care a supraviețuit primului premeriat al lui Netanyahu. În timpul mandatului său militar, Eisenkot a fost asociat cu managementul dosarului sergentului Elor Azaria, care a ucis un atacator palestinian rănit în Hebron în 2016. Deși a existat presiune politică din partea dreptei și a lui Netanyahu pentru a evita un proces militar, Eisenkot a insistat asupra disciplinii și eticii armatei. Eisenkot este un noviciu în politica modernă. După aproape o viață în IDF, a urmat tipicul ofițerilor de rang înalt care intră în politică, alăturându-se în 2022 mișcării Națiunale Unite a lui Benny Gantz. Din 2022 până în 2024, Eisenkot a fost implicat în procesul politic de răspuns la atacurile Hamas. A fost membru al cabinetului de război al lui Netanyahu după 7 octombrie 2023, dar a demisionat din funcție în iunie 2024, criticând lipsa unei strategii clare post-conflict și prioritatea politică.
Războiul din Gaza l-a lovit personal și profund pe Gadi Eisenkot. Fiul său cel mic, Gal Meir Eisenkot, un rezervist înarmat, a fost ucis în decembrie 2023 în Gaza, iar doi dintre nepoții săi au pierit în lupte în regiune începând cu același an. Amar de pierderea copiilor și a nepoților, Eisenkot a declarat într-un editorial publicat în Yedioth Ahronoth din aprilie 2026 că jura ca prețul plătit de fiul său, Gal, să nu fie în zadar, considerând această misiune esențială pentru legitimarea sa politică. Gal Eisenkot a fost ucis în zona Jabalia, în nordul Fâșiei Gaza, la sfârșitul lui decembrie 2023. Moartea sa a fost urmată, a doua zi, de cea a nepotului său, Maor. Nemțelul tragic al familiei Eisenkot s-a continuat în noiembrie 2024, când un alt nepot, Yogev Pazy, a fost ucis în Gaza. Gadi Eisenkot este tatăl a cinci copii, dintre care a pierdut cel puțin trei membri de familie apropiată în conflict. Descries drept „mensch” (decent) și „schlumpy” (neîngrijit), fizicul obosit al lui Eisenkot contrastează cu eleganța familială a lui Netanyahu. Această imagini de autenticitate, marcată de durerea personală, rezonează cu o parte a electoratului israelian obosit de conflicte și instabilitate. Contrastul dintre stilul de viață modest și autentic al lui Eisenkot și aspectul luxos al familiei Netanyahu este accentuat în momente în care cetățenii obișnuiți suferă consecințele direct ale politicilor și conflictelor. Yossi Mekelberg, cercetător la Chatham House, apreciază că Eisenkot oferă „sentimentul de normalitate” și „conștientizarea faptului că există reguli care se aplică în mod egal tuturor, inclusiv guvernului”, un element cheie pentru restabilirea credibilității instituționale. Totuși, experiența sa militară nu îl face automat un pacifist. Eisenkot este cunoscut drept arhitectul „Doctrinei Dahiyeh”, o strategie militară ce aprobă utilizarea unei forțe disproporționate și distrugerea la scară largă împotriva comunităților civile care opun rezistență forțelor de apărare. În calitate de șef al statului major, Eisenkot a coordonat operațiuni militare împotriva palestinienilor în Gaza și în Cisiordania, precum și atacuri aeriene împotriva țintelor iraniene și a rebililor din Siria. Datele ONU indică faptul că între 2015 și 2018, aproximativ 650 de palestinieni au fost uciși de forțele israeliene sau în incidente conexe. Dintre aceștia, 295 de decese au survenit în 2018, incluzând sute de palestinieni răniți și uciși în protestele „Marșului Mare al Întoarcerii” din Gaza, printre care 35 de minori. O comisie a ONU a concluzionat că există motive întemeiate să se creadă că forțele aflate sub comanda lui Eisenkot au comis încălcări grave ale dreptului internațional, unele putând constitui crime de război sau crime împotriva umanității. În timpul războiului din Liban din 2006, când Eisenkot a coordonat operațiuni ce au dus la pierderea a 1.109 de vieți (din care aproximativ 860 civili), aplicația Doctrinei Dahiyeh a lăsat urme majore. Cifrele exacte ale deceselor cauzate de această tactică în anii următori, în special în Gaza, rămân estimate la zeci de mii. Principalele sale promisiuni de campanie se concentrează pe responsabilitate instituțională: Eisenkot susține o comisie de anchetă de stat independentă pentru eșecurile de securitate din 7 octombrie 2023, măsură respinsă anterior de Netanyahu. De asemenea, promite introducerea recrutării militare sau a serviciului național obligatoriu pentru toți cetățenii. Pe scena internațională, în special cu privire la Iran, Eisenkot împărtășește obiectivele centrale ale lui Netanyahu: prevenirea înarmării nucleare a Teheranului și slăbirea rețelei de intermediari regionali ai Iranului. Eisenkot l-a acuzat pe Netanyahu că a prelunget războiul din Gaza și a pus în pericol ostaticii israelieni din motive politice, argumente care au dus la părăsirea cabinetului de război de către Eisenkot în iunie 2024.
