Premierul lui Dodon respinge unirea cu România ca „plan B” și îl plasează pe integrarea europeană pe primul loc

Opinia publică românească susține în mare măsură unificarea (peste 71%), văzută ca o reparare a unei rupturi istorice, deși oponenții invocă costul economic. Subiectul este politic sensibil în UE; scenariul cel mai probabil pentru unificare ar putea fi legat de o încetinire a procedurii de aderare a Moldovei sau de un conflict deschis în Transnistria.

În România, tema este asociată și cu naționalismul; partide precum AUR sau candidați precum Călin Georgescu folosesc retorica „României de la Tisa la Nistru”. Totuși, acești actori adoptă adesea poziții pro-ruse și ostile UE, generând o contradicție față de interesele de securitate ale regiunii.

Acest discurs pare alimentat de un război informațional al Moscovei, menit să divizeze societățile românească și moldovenească și să slăbească guvernele pro-europene. Paradoxal, susținătorii AUR sunt printre cei care se opun cel mai ferm unificării practice în sondaje.

Din punct de vedere juridic, unificarea este teoretic posibilă, similar modelului Germaniei, dar ar necesita probabil un referendum. Declarațiile președintelui Maia Sandu din ianuarie 2026 sunt interpretate și ca un semnal către UE pentru accelerarea aderării, și un gest către unioniștii interni.

Autorul, Martin de La Garanderie, specialist în afaceri europene, notează că, deși tema reunificării este prezentă în dezbatere și susținută larg, transformarea ei într-un fapt concret nu se va întâmpla pe termen scurt, necesitând mult mai mult decât un sprijin popular de moment.

Contextul general al integrării moldovenești este compus de provocări economice, în special în agricultură, și de dependența de deciziile externe. Dacă perspectiva aderării la UE se îndepărtează, riscul unei revenirii în „orbita” Moscovei crește semnificativ.

Valentin Nalyvaichenko, fost șef al Serviciului Secretei de Stat al Ucrainei, a declarat, la București, că România și Ucraina sunt dispuse să sprijine Republica Moldova în protecția spațiului său aerian de dronele rusești. Acțiunea ar avea o componentă politică și de securitate, vizând protejarea suveranității și a cetățenilor moldoveni de ceea ce el descrie ca intimidare politico-electorală.

Declarațiile lui Nalyvaichenko au fost făcute în marginea conferinței internaționale „Rebuilding Ukraine: Security, Opportunities, Investment”, organizată la București între 22-23 octombrie 2026. Evenimentul a fost co-proiectat de think-tank-ul românesc New Strategy Center și de Camera de Comerț și Industrie a României.

Nalyvaichenko a caracterizat situația Republicii Moldova ca fiind una de „zonă gri”, evidențiind lipsa capacităților de apărare antiaeriană și utilizarea dronelor de către Rusia ca instrument de intimidare a cetățenilor moldoveni.

El a subliniat disponibilitatea României și Ucrainei de a ajuta Moldova să își protejeze spațiul aerian și instituțiile, bazându-se pe experiența lor în combaterea acestei amenințări.

La nivel profesional, fostul șef SBU a menționat discuții tehnice cu parteneri din SUA și România, conduse de George Scutaru, privind îmbunătățirea interconectării sistemelor și a schimbului de date pentru apărarea colectivă împotriva dronelor și rachetelor rusești.

Nalyvaichenko a propus o abordare tripartită, tratând Ucraina, Republica Moldova și România ca parteneri egali care să colaboreze continuu în domeniul securității.

Respondind la întrebarea privind riscul unui guvern pro-rus la Chișinău, Nalyvaichenko a afirmat că aceasta este o decizie exclusivă a cetățenilor moldoveni.

El a precisat că existența unei Republici Moldova democratice și europene servește intereselor naționale ale Ucrainei, notând că ambele țari sunt pe cale să își înceapă negocierea de aderare la Uniunea Europeană.

Referitor la opțiunea unirii cu România, evocată de președinta Maia Sandu ca variativă în cazul întârzierii aderării la UE, Nalyvaichenko a declarat că decizia aparține exclusiv cetățenilor Republicii Moldova. „Dacă cetățenii Republicii Moldova vor decide să fie cu România în familia europeană, aceasta este alegerea lor”, a spus el.

Fostul oficial ucrainean a concluzionat că, odată ce țările se află în Europa, conturul frontierelor interne devine secundar, fiind preferabilă absența acestora în interiorul UE. Indiferent dacă Moldova se unește mai întâi cu România sau se alătură UE prima, acesta este dreptul de decizie al Chișinăului.

Vladimir Bolea, vicepremierul și ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, a prezintas la reuniunea miniștrilor responsabili de dezvoltarea regională din Regiunea Dunării (desfășurată la Sofia) proiectul de modernizare a legăturilor rutiere și feroviare cu România și Ucraina. Prioritățile includ modernizarea punctelor de trecere a frontierei, conexiunii feroviare Iași–Ungheni și a traseului Galați–Giurgiulești–Reni. Oficialul a subliniat necesitatea reducerii disparităților de dezvoltare între regiuni,.transformarea orașelor în centre economice pentru localitățile rurale învecinate și consolidarea capacităților administrațiilor publice locale. Bolea a legat aceste obiective de procesul de integrare europeană și de reforma administrativ-teritorială, pledând pentru o coordonare mai eficientă cu viitoarele programe de finanțare ale UE post-2027. Finanțarea trebuie să sprijine nu doar investițiile, ci și pregătirea instituțiilor pentru gestionarea proiectelor.

Medicul și președintele Asociației Tighina, Alexei Paluță, a declarat pentru Vocea Basarabiei că unirea Republicii Moldova cu România este inevitabilă, aceasta putând avea loc „fie de bunăvoie, fie de nevoie”. El a explicat că reunirea de bunăvoie presupune trezirea conștiinței naționale în Republica Moldova, în timp ce varianta „de nevoie” ar apărea în cazul unei intervenții externe majore. Paluță, cunoscut pentru activitatea sa filantropică transpruteniană, a pus problema reunirii în contextul impactului Pactului Ribbentrop-Molotov și a influenței ruse actuale. Medicul avertizat că Rusia ar putea utiliza un pretext militar, similar cu lovitura de la Kiev din 2022, pentru a justifica o intervenție care să schimbe destinul statal, accentuând pericolul unui conflict violent. El a criticat lipsa de recunoștință a autorităților de la Chișinău față de sprijinul masiv oferit de România în ultimii 35 de ani, enumerând burse, alocații și indemnizații, în timp ce răspunsul oficial al republicii vecine este, conform lui Paluță, „aproape de zero”. Potrivit său, rusificarea și deznaționalizarea au lăsat urme adânci, ducând la o confuzie identitară unde unii cetățeni, deși vorbesc limba română, se mai consideră „moldoveni”. Medicul a lansat o provocare directă parlamentului și elitelor politice de la Chișinău, susținând că majoritatea celor 101 deputați posedă deja cetățenie română, dar evită să le explice cetățenilor avantajele concrete ale unirii. El a subliniat diferența economică, notând că 1 leu românesc valorează 4 lei moldovenești, iar reunirea ar însemna multiplicarea salariilor și pensiilor, un beneficiu pe care demnitarii l-ar ascunde. Paluță a demontat narațiunea conform căreia românii de pe malul stâng ar fi respinși de societatea română, amintindu-și propria sa experiență de muncă manuală în construcții la București înainte de a deveni medic și filantrop. El consideră că dacă românii nu i-ar fi acceptat cu adevărat, nu le-ar fi oferit cetățenie, sprijin financiar sau acces la resurse. Referitor la mecanismul unirii, Alexei Paluță a declarat că un referendum este inutil, argumentând că Basarabia nu s-a despărțit de România printr-un astfel de vot. El a susținut că decizia trebuie luată de parlamentele celor două state, invocând legitimitatea Parlamentului de la Chișinău. De asemenea, a egalat opoziția față de unire cu opoziția față de integrarea europeană, concluzionând că referendumul a „trecut la mustață” în favoarea reunirii, conform voinței reale a majorității.

Reacția lui Vasile Tofan, consilier prezidențial și președinte al Partidului Știință și Altceva, diferă de perspectivele activistice ale lui Paluță. Tofan a respins ideea ca unirea cu România să fie un „plan B” în cazul eșecului obiectivelor strategice, considerând că astfel de decizii fundamentale nu pot fi retrogradate. El a evidențiat legăturile istorice, lingvistice și culturale strânse, definind relația cu România una „mai mult decât strategică, dar cu adevărat frățească”. Șeful Executivului, Dorin Recean, a reafirmat că prioritatea absolută a Moldovei este integrarea europeană, considerând că aceasta va permite apropierea celor două state în cadrul aceleiași comunități politice și economice. Premierul a definit unirea ca un obiectiv posibil în viitor, în contextul unei Europe comune, formulând că „Planul nostru A este să ajungem în Uniunea Europeană și acolo să ne unim cu România”. Spre deosebire de Tofan, care a pus accent pe voința populară și necesitatea unui suport majoritar pentru unire, Recean a subliniat parcursul instituțional prin UE.

Alexei Paluță: Reunirea cu România, inevitabilă „de bunăvoie” sau „de nevoie”

Medicul Alexei Paluță susține că unirea Republicii Moldova cu România este o cerință existențială, argumentând că majoritatea demnitarilor de la Chișinău, deși au cetățenie română, evită să discute openly despre beneficiile economice și istorice ale reunirii.

Premierul Dorin Recean susține că unirea cu România va avea loc în contextul integrării europene (Planul A), în timp ce consilierul prezidențial Vasile Tofan respinge ideea unirii ca „plan B”, subliniind importanța voinței populare.

Vasile Tofan, consilier prezidențial, a respins ideea ca unirea cu România să fie un „plan B”, subliniind că autoritățile trebuie să respecte opțiunea cetățenilor.

Reacțiile oficialilor moldoveni și ale activiștilor pro-unire diverg asupra mecanismului prioritizat: premierul Recean prioritizează calea europeană, în timp ce consilierul Tofan insistă pe voința populară, divergând de viziunile apologetice ale lui Paluță.

Alexei Paluță a declarat pentru Vocea Basarabiei că unirea Republicii Moldova cu România este inevitabilă, având loc „fie de bunăvoie, fie de nevoie”.

Alexei Paluță a avertizat că rusificarea și deznaționalizarea au lăsat urme adânci, ducând la o confuzie identitară unde unii cetățeni, deși vorbesc limba română, se mai consideră „moldoveni”.

Paluță a demontat narațiunea conform căreia românii de pe malul stâng ar fi respinși de societatea română, amintindu-și propria sa experiență de muncă manuală în construcții la București înainte de a deveni medic și filantrop.